resimți - explicat in DEX

resimți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESIMȚÍ, resimt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

resimți (Dicționar de neologisme, 1986)
RESIMȚÍ vb. IV. 1. tr. A simți (din nou). 2. refl. A simți consecințele, urmările, o slăbiciune etc. ♦ A avea urmări. [P.i. resímt. / după fr. ressentir].

resimți (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RESIMȚÍ vb. I. tr. a simți puternic (o senzație fizică, un sentiment). II. refl. a simți unele consecințe neplăcute, o slăbiciune etc. ◊ a avea urmări. (după fr. ressentir)

resimți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
resimțì v. 1. a simți cu vioiciune.; 2. a simți urmările mai ales rele: răsboaiele se resimt mult timp. [După fr. ressentir].

resimți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. — Din fr. ressentir (după simți).