resignație - explicat in DEX

resignație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESIGNÁȚIE, resignații, s. f. (Rar) Resemnare. – Din fr. résignation, lat. resignatio, -onis.

resignație (Dicționar de neologisme, 1986)
RESIGNÁȚIE s.f. (Rar) Resignare. [Gen. -iei, var. resignațiune s.f. / cf. fr. résignation, lat. resignatio].

resignație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RESIGNÁȚIE s. f. resignare. (< fr. résignation, lat. resignatio)

resignație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
resignáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. resignáția (-ți-a), g.-d. art. resignáției; pl. resignáții, art. resignáțiile (-ți-i-)

resignație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESIGNÁȚIE, resignații, s. f. (Rar) Resemnare. — Din fr. resignation, lat. resignatio, -onis.