resignație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RESIGNÁȚIE,resignații, s. f. (Rar) Resemnare. – Din fr. résignation, lat. resignatio, -onis.
resignație(Dicționar de neologisme, 1986) RESIGNÁȚIEs.f. (Rar) Resignare. [Gen. -iei, var. resignațiune s.f. / cf. fr. résignation, lat. resignatio].
resignație(Marele dicționar de neologisme, 2000) RESIGNÁȚIEs. f. resignare. (< fr. résignation, lat. resignatio)
resignație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) resignáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. resignáția(-ți-a), g.-d. art. resignáției; pl. resignáții, art. resignáțiile(-ți-i-)
resignație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RESIGNÁȚIE,resignații, s. f. (Rar) Resemnare. — Din fr. resignation, lat. resignatio, -onis.