resemnare - explicat in DEX

resemnare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESEMNÁRE, resemnări, s. f. Faptul de a se resemna. [Var.: (înv.) resignáre s. f.] – V. resemna.

resemnare (Dicționar de neologisme, 1986)
RESEMNÁRE s.f. Acțiunea de a se resemna și rezultatul ei; sentiment de acceptare senină a unei anumite situații dificile. [< resemna].

resemnare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RESEMNÁRE s. f. acțiunea de a se resemna; sentiment de acceptare senină a unei anumite situații dificile. (< resemna)

resemnare (Dicționaru limbii românești, 1939)
*resemnáre f. Acțiunea de a saŭ de a te resemna. – Se poate zice și rezignațiúne, -áție și -áre.

resemnare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
resemnáre s. f., g.-d. art. resemnắrii; pl. resemnắri

resemnare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESEMNÁRE, resemnări, s. f. Faptul de a se resemna. [Var.: (înv.) resignáre s. f.] — V. resemna.