resemna - explicat in DEX

resemna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a se supune, a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

resemna (Dicționar de neologisme, 1986)
RESEMNÁ vb. I. refl. A se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. [Cf. fr. résigner, după semna].

resemna (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RESEMNÁ vb. refl. a se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. (după fr. résigner)

resemna (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
resemná (resemnéz, resemnát), vb. refl. – A accepta o situație defavorabilă. – Var. resigna, rezigna. Fr. résigner, adaptat la conjug. lui a însemna.

resemna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] — Din fr. résigner (după semna).