reședință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊
Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din
fr. résidence (după
ședință).