rescript - explicat in DEX

rescript (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESCRÍPT, rescripte, s. n. Răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept asupra cărora erau consultați de către magistrații sau de către guvernatorii provinciilor; p. ext. ordin care emană de la un suveran într-o afacere particulară. – Din lat. rescriptum, germ. Reskript.

rescript (Dicționar de neologisme, 1986)
RESCRÍPT s.n. 1. Răspuns al împăraților romani la chestiunile de drept puse de magistrații sau de guvernatorii provinciilor. ♦ Hotărâre care emană de la un suveran. 2. Hotărâre a papei ca răspuns la o chestiune teologică. [Pl. -te, -turi. / < lat. rescriptum, cf. fr. rescrit].

rescript (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RESCRÍPT s. n. 1. răspuns al împăraților romani la chestiunile de drept puse de magistrații sau de guvernatorii provinciilor. ◊ hotărâre care emană de la un suveran. 2. hotărâre a papei ca răspuns la o chestiune teologică. (< lat. rescriptum, germ. Reskript)

rescript (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rescrípt n., pl. e (lat. rescriptum, d. rescribere, a răspunde în scris). Răspunsu pe care împărațiĭ romanĭ îl dădeaŭ magistraților și guvernatorilor de provinciĭ cînd îi consultaŭ. Ordonanță a suveranuluĭ în diferite țărĭ: rescript imperial. Ordonanță papală în chestiunĭ de drept. V. scris.

rescript (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!rescrípt (res-cript/re-script) s. n., pl. rescrípte

rescript (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rescript n. 1. răspunsul unui împărat roman la chestiunile administrative ce-i le adresau guvernatorii de provincie; 2. deciziunea papei ca răspuns la o chestiune teologică.

rescript (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESCRÍPT, rescripte, s. n. Răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept și administrative asupra cărora erau consultați de către magistrații sau de către guvernatorii provinciilor; p. ext. ordin care emană de la un suveran într-o afacere particulară. — Din lat. rescriptum, germ. Reskript.