resac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESÁC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic produs prin întoarcerea violentă a apei care a lovit un obstacol și care se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din
fr. ressac.resac (Dicționar de neologisme, 1986)RESÁC s.n. Ondulație a apei în porturi, provocată de valurile care se lovesc de cheiuri. [Pl.
-curi. / < fr.
ressac, it.
rissaca].
resac (Marele dicționar de neologisme, 2000)RESÁC s. n. (mar.) rostogolire violentă a valurilor spre țărm când acestea se lovesc de un obstacol. (< fr.
ressac)
resac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)resác s. n.,
pl. resácuriresac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESÁC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic de interferență, care, izbindu-se de un obstacol, se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. — Din
fr. ressac.