republica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPUBLICÁ, republic, vb. I.
Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. –
Re1- +
publica.republica (Dicționar de neologisme, 1986)REPUBLICÁ vb. I. tr. A publica din nou. [P.i.
repúblic. / cf. fr.
republier].
republica (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPUBLICÁ vb. tr. a publica din nou; a reedita. (< fr.
republier)
republica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)republicá (a ~) (-pu-bli-) vb.,
ind. prez. 3
repúblicărepublica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPUBLICÁ, repúblic, vb. I.
Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. —
Pref. re- +
publica.