reproductiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (
1). ♦ Care reprezintă o reproducere.
2. Care favorizează o nouă producție. – Din
fr. reproductif.reproductiv (Dicționar de neologisme, 1986)REPRODUCTÍV, -Ă adj. Care favorizează o nouă producție. [Cf. fr.
reproductif].
reproductiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPRODUCTÍV, -Ă adj. 1. care reproduce. ◊ care reprezintă o reproducere. 2. care are ca scop sau ca rezultat reproducția. (< fr.
reproductif)
reproductiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*reproductív, -ă adj. (
re- și
productiv; fr.
reproductif. Care poate reproduce:
forță reproductivă.reproductiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*reproductív (re-pro-) adj. m.,
pl. reproductívi; f. reproductívă, pl. reproductívereproductiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reproductiv a. care poate da o nouă reproducțiune.
reproductiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (
1). ♦ Care reprezintă o reproducere.
2. Care favorizează o nouă producție. — Din
fr. reproductif.