reproductibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPRODUCTÍBIL, -Ă, reproductibili, -e, adj. Care poate fi reprodus. – Din
fr. reproductible.reproductibil (Dicționar de neologisme, 1986)REPRODUCTÍBIL, -Ă adj. (
Rar) Care se poate reproduce. [Cf. fr.
reproductible].
reproductibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPRODUCTÍBIL, -Ă adj. care poate fi reprodus. (< fr.
reproductible)
reproductibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*reproductíbil, -ă adj. (d.
reproduc; fr.
reproductible). Care poate fi reprodus.
reproductibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reproductíbil (re-pro-) adj. m.,
pl. reproductíbili; f. reproductíbilă, pl. reproductíbilereproductibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reproductibil a. ce poate fi reprodus.
reproductibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPRODUCTÍBIL, -Ă, reproductibili, -e, adj. Care poate fi reprodus. — Din
fr. reproductible.