reprobator - explicat in DEX

reprobator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.

reprobator (Dicționar de neologisme, 1986)
REPROBATÓR, -OÁRE adj. Care reprobă; reprobativ. [Cf. fr. réprobateur, lat. reprobator].

reprobator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPROBATÓR, -OÁRE adj. care reprobă; reprobativ. (< fr. réprobateur, lat. reprobator)

reprobator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reprobatór (re-pro-) adj. m., pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre

reprobator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reprobator a. și m. care exprimă reprobațiune.

reprobator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. — Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.