repriză - explicat in DEX

repriză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPRÍZĂ, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive de timp care împarte în părți egale durata totală a unei întreceri sportive, între care se interpun pauze variabile după natura jocului. 2. Durată a unei faze într-o operație tehnică; etapă de lucru. ◊ Loc. adv. În reprize = pe rând, în etape. 3. Trecere a unui motor de autovehicul de la un regim de mers cu turația joasă la unul cu turația înaltă, printr-o accelerare bruscă. 4. Reluare sau repetare a unei operații tehnice întrerupte. 5. Defect la suprafața unei piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezintă sub forma șanțurilor, a unor rotunjiri etc. – Din fr. reprise.

repriză (Dicționar de neologisme, 1986)
REPRÍZĂ s.f. 1. Partidă formată dintr-un anumit număr de puncte. ♦ Fiecare dintre fazele diferite ale unei întreceri sportive. ♦ Grup de călăreți care își dresează caii sub comandă în același timp. 2. Manevră prin care se imprimă unui motor o accelerație bruscă. 3. Reluarea unei operații tehnice întrerupte. 4. Secțiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repetă; reexpoziție. [< fr. reprise].

repriză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPRÍZĂ s. f. 1. partidă formată dintr-un anumit număr de puncte. ◊ fiecare dintre fazele diferite ale unei întreceri sportive. ◊ grup de călăreți care își dresează caii sub comandă în același timp. 2. accelerare a turației unui motor în scopul obținerii unei creșteri de putere într-un timp foarte scurt. 3. reluare a unei operații tehnice întrerupte. 4. secțiune a unei forme muzicale (sonată, fugă etc.), în care se expune din nou un material tematic prezentat anterior. (< fr. reprise)

repriză (Dicționaru limbii românești, 1939)
*repríză f., pl. e (fr. reprise. V. priză). Reluarea unuĭ lucru lăsat orĭ întrerupt: lucru făcut în treĭ reprize. O parte dintr´un asalt de scrimă: fu rănit de la prima repriză. O parte oare-care dintr´un număr maĭ mare de oamenĭ: soldațiĭ aŭ călărie în manej împărțițĭ în patru reprize. Muz. Parte care trebuĭe să fie cîntată de doŭă orĭ, deși e scrisă o dată.

repriză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
repríză (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprízei; pl. repríze

repriză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
repriză f. 1. reluarea unei piese teatrale; 2. Muz. partea unei arii ce trebuie executată de două ori: repriză de fluier AL. (= fr. reprise).

repriză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPRÍZĂ, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive ale unei activități (în special ale unui meci de fotbal, handbal, hochei etc.). 2. Durată a unei faze într-o operație tehnică; etapă de lucru. ♦ Loc. adv. În reprize = pe rând, în etape. 3. Creștere a turației unui motor printr-o accelerare bruscă, pentru a învinge o rezistență exterioară de moment. 4. Reluare sau repetare a unei operații tehnice întrerupte. 5. Defect la suprafața unor piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezintă sub forma șanțurilor, a unor margini rotunjite etc. — Din fr. reprise.