repeta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPETÁ, repét, vb. I.
Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi sau a spune încă o dată un rol, o lecție, pentru a le reține, pentru a le fixa în memorie sau pentru a le înțelege mai bine conținutul; (despre artiști) a face exerciții pregătitoare în vederea unui spectacol sau a unei audiții publice, a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ (Despre elevi, studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦
Refl. A se produce, a se întâmpla încă o dată (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. [
Var.: (
înv.)
repețí vb. IV] – Din
fr. répéter, germ. repetieren.repeta (Dicționar de neologisme, 1986)REPETÁ vb. I. tr. A face, a spune, a produce încă o dată (ceva ce a mai fost făcut, spus sau produs mai înainte). ♦ A face repetiția unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦
refl. A se întâmpla din nou. [P.i.
repét. / < fr.
répéter, cf. lat.
repetere].
repeta (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPETÁ vb. I. tr. a face, a spune (ceva) încă o dată. ◊ a face repetiția unui rol (în teatru). II. refl. a se întâmpla din nou. (< fr.
répéter, germ.
repetieren)
repeta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)repetá (repetát, át), vb. – A spune, a produce din nou. –
Var. repeți. Fr. répéter, var. prin adaptare la
peți. –
Der. repetent, s. m. (elev care repetă clasa);
repetenție (
var. rară
repetență),
s. f. (situația elevului repetent);
repetitor, s. m., din
fr. répétiteur; repetitor(iu), s. n. (sală de studiu în licee);
repetiți(un)e, s. f., din
fr. répétition.repeta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)repetá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
repétărepetà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)repetà v.
1. a zice din nou ceeace s’a mai zis;
2. a spune după alții:
nu repeta calomnia; 3. a zice în particular, ca exercițiu, ceeace va trebui apoi zis în public:
a repeta un rol; 4. a reîncepe:
a repeta o experiență; 5. a spune mereu aceleași lucruri:
se repetă într´una.repeta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPETÁ, repét, vb. I.
Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine;
spec. a face repetiția unui rol, a imei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦
Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [
Var.: (
înv.)
repețí vb. IV] — Din
fr. répéter, germ. repetieren.