repetiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPETÍȚIE, repetiții, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. ◊
Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri (reîncărcându-se automat). ♦ Exercițiu făcut de către interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unei audiții publice. ◊
Repetiție generală = ultima repetiție (cu decoruri și costume) făcută înainte de spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse.
2. Procedeu sintactic-stilistic care constă în întrebuințarea de două sau de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a aceluiași grup de cuvinte, pentru a exprima durata, intensitatea, distribuția, progresia, succesiunea, periodicitatea sau pentru a sublinia o idee. – Din
fr. répétition.repetiție (Dicționar de neologisme, 1986)REPETÍȚIE s.f. 1. Repetare a unui cuvânt, a unei idei, a unei acțiuni etc. ◊
Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri la rând. ♦ Activitate depusă de interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unui concert.
2. Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte pentru a înviora expresia, întărind ideea.
3. (
Jur.) Acțiunea de a cere prin justiție restituirea unei sume de bani plătite fără a fi datorată. [Gen.
-iei, var.
repetițiune s.f. / cf. fr.
répétition, lat.
repetitio].
repetiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPETÍȚIE s. f. 1. repetare a unui cuvânt, a unei idei, acțiuni etc. ♦ armă cu ~ = armă cu care se pot trage mai multe focuri la rând. ◊ activitate depusă de interpreți pentru pregătirea unui spectacol, a unui concert. 2. procedeu stilistic în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte. (< fr.
répétition, lat.
repetitio)
repetiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)repetíție (-ți-e) s. f.,
art. repetíția (-ți-a), g.-d. art. repetíției; pl. repetíții, art. repetíțiile (-ți-i-)repetiție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPETÍȚIE, repetiții, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. ◊
Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri dintr-o singură apăsare pe trăgaci, reîncărcarea făcându-se automat. ♦ Activitatea de pregătire a interpreților pentru un spectacol sau concert.
Repetiție generală = ultima repetiție înainte de premiera unui spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse.
2. Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau a unui grup de cuvinte cu scopul de a înviora expunerea, a întări ideea etc. — Din
fr. répétition.