repertoriza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPERTORIZÁ, repertorizéz, vb. I.
Tranz. A înscrie într-un repertoriu (
1); a repertoria. –
Repertoriu +
suf. -iza.repertoriza (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPERTORIZÁ vb. tr. a înscrie într-un repertoriu. (< repertoriu + -iza)
repertoriza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I.
Tranz. A înscrie într-un repertoriu (
1); a repertoria. —
Repertoriu + suf -
iza.