repertoria (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPERTORIÁ, repertoriéz, vb. I.
Tranz. A înregistra într-un repertoriu (
1); a repertoriza. [
Pr.:
-ri-a] – Din
fr. répertorier.repertoria (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb.,
ind. prez. 3
repertoriáză, 1
pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3
să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)repertoria (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I.
Tranz. A înregistra într-un repertoriu (
1); a repertoriza. [
Pr.: -
ri-a] — Din
fr. répertorier.