repercusiune - explicat in DEX

repercusiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.

repercusiune (Dicționar de neologisme, 1986)
REPERCUSIÚNE s.f. Urmare, consecință. [Pron. -si-u-. / cf. fr. répercussion, lat. repercussio].

repercusiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPERCUSIÚNE s. f. urmare, consecință. (< fr. répercussion, lat. repercussio)

repercusiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*repercusiúne f. (lat. repercússio, -ónis. V. percusiune). Fiz. Răsfrîngere, înturnare (a sunetuluĭ) cînd se izbește de o suprafață maĭ mult orĭ maĭ puțin netedă. V. ecoŭ.

repercusiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
repercusiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni

repercusiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
repercusiune f. Fiz. resfrângerea sunetului depe o suprafață solidă sau lichidă.

repercusiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] — Din fr. répercussion.