reperare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPERÁRE, reperări, s. f. Acțiunea de
a repera și rezultatul ei; reperaj. –
V. repera.reperare (Dicționar de neologisme, 1986)REPERÁRE s.f. Acțiunea de a repera și rezultatul ei; reperaj. [<
repera].
reperare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reperáre s. f.,
g.-d. art. reperắrii; pl. reperắrireperare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPERÁRE, reperări, s. f. Acțiunea de
a repera și rezultatul ei; reperaj. —
V. repera.