reper - explicat in DEX

reper (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea. ♦ Semn trasat pe un obiect, pentru a permite recunoașterea poziției pe care trebuie sa o ocupe acel obiect într-un ansamblu; semn trasat pe diferite piese care trebuie să fie asamblate. ◊ Punct de reper = semn care servește la recunoașterea unui loc, la orientare. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 2. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.

reper (Dicționar de neologisme, 1986)
REPÉR s.n. 1. Semn (obiect, punct de teren etc.) folosit pentru orientare. 2. Semn făcut pe suprafața unei piese pentru orientare. ♦ Fiecare dintre piesele componente ale unui obiect tehnic mai complex. 3. (Mat.) Sistem de referință pentru o dreaptă în raport cu care, cu ajutorul unui sistem de coordonate, poate fi determinat orice punct al dreptei. [Pl. -re, -ruri. / < fr. repère, cf. lat. reperire – a găsi].

reper (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPÉR s. n. 1. semn servind pentru orientare. ◊ (fig.) criteriu de recunoaștere, de orientare. 2. (tehn.) semn trasat pe suprafața unei piese pentru orientare. ◊ fiecare dintre piesele componente ale unui ansamblu. 3. (mat.) sistem de referință pentru o dreaptă în raport cu care, cu ajutorul unui sistem de coordonate, poate fi determinat orice punct al dreptei. (< fr. repère)

reper (Dicționaru limbii românești, 1939)
*repér n., pl. urĭ (fr. repaire și repère). Semn făcut într´o mulțime de lucrurĭ identice saŭ într´un teren ca să știĭ de unde aĭ pornit orĭ de unde să reîncepĭ. Punct de reper, semn după care te conducĭ pe o suprafață, pe un teren. V. topografie.

reper (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
repér s. n., pl. repére

reper (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REPÉR (‹ fr.) s. n. 1. Semn sau obiect care ușurează orientarea (r. aeronautic, de navigație, de radiolocație) sau care permite recunoașterea unui sistem tehnic (r. fix, r. de semnal, r. de talonare). ♦ (MILIT.) Detaliu de teren distinct, care ajută la orientare, la indicarea obiectivelor, la executarea tragerii etc. ◊ Punct de r. = semn, indicație care ajută la recunoașterea unui lucru, a unui loc etc. 2. (TEHN.) Fiecare dintre semnele (linie, punct, perforație etc.) trasate pe obiectele care trebuie asamblate pentru a se identifica poziția lor corectă în ansamblu. 3. (TOPOGR.) R. fotogrammetric = detaliu topografic punctiform, natural sau artificial, identificat pe fotogramă și pe teren și utilizat în lucrările de restituție sau de redresare pentru legarea precisă a hărților de rețeaua geodezică și de nivelment a unei țări. 4. (MAT.) Sistem de referință pentru dreaptă (plan sau spațiu) în raport cu care, cu ajutorul unui sistem de numere numite coordonate, poate fi determinat orice punct al dreptei (planului sau spațiului).

reper (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea sau care permite recunoașterea unui sistem tehnic. 2. Fiecare dintre semnele (linie, punct, perforație etc.) trasate pe obiectele care trebuie asamblate pentru a identifica poziția lor corectă în ansamblu. ♦ Punct de reper = semn, indicație care servește la recunoașterea unui lucru, a unui loc etc. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 3. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. — Din fr. repère.