repent - explicat in DEX

repent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care stă culcat pe pământ (și din loc în loc dă naștere la rădăcini); târâtor. – Din lat. repens, -tis.

repent (Dicționar de neologisme, 1986)
REPÉNT, -Ă adj. (Despre plante și despre tulpinile lor) Care stă culcat la pământ și din loc în loc dă naștere la rădăcini; târâtor. [Pl. -nți, -nte. / < engl. repent, cf. lat. repens < repere – a se târî].

repent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPÉNT, -Ă adj. (despre tulpini) care se târăște pe pământ, dând naștere din loc în loc la rădăcini; târâtor. (< lat. repens)

repent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
repént adj. m., pl. repénți; f. repéntă, pl. repénte

repent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care, în poziție normală, stă culcat pe pământ; târâtor. — Din lat. repens, -tis.