repejune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPEJÚNE, repejuni, s. f. (
Înv.) Iuțeală, repeziciune. –
Repede +
suf. -iune.repejune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)repejúne (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. repejúnii; pl. repejúnirepejune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPEJÚNE, repejuni, s. f. (
înv.) Iuțeală, repeziciune. —
Repede +
suf. -
iune.