repede (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÉPEDE, repezi, adj.,
adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune;
p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊
Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat,
f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră
(Cicindela campestris). 2. (Despre agenți fizici) Care se manifestă cu putere dar nu durează mult; care trece iute.
3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt.
4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp.
II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat, deodată, brusc. ◊
Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere.
2. Devreme, de timpuriu, prea curând. –
Lat. rapidus, rapide.repede (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)répede adj. –
1. Rapid, iute. –
2. Abrupt, pieziș. –
3. (
Adv.) Curînd, degrabă, rapid. –
4. (
S. m.) Insectă (Cicindella campestris). –
Var. Mold. răpede. Trans. de
V. rapăd. Istr. răpede. Lat. rapĭdus (Pușcariu 1455; REW 7054),
cf. it. ratto. Schimbarea finalei trebuie să fie modernă,
cf. rapăd (Todoran,
Dacor., XI, 128), așa că ipoteza unui
lat. *
rapĭdis (Pușcariu) nu pare necesară;
cf. limpede. Sensul 2 ar putea fi rezultatul unei contaminări cu
lat. rῑpĭdus „abrupt”, de unde
it. ripido și probabil
fr. raide „rigid” ‹
rĭgĭdus. Der. repezi, vb. (a arunca, a răspîndi; a alunga, a da afară; a expedia, a trimite repede; a pregăti în grabă; a reproșa, a mustra;
refl., a se grăbi;
refl., a se năpusti, a tăbărî;
refl., a fugi);
repezeală, s. f. (repeziciune; mustrare, ceartă);
repezit, s. m. (grăbit; agitat);
repezitură, s. f. (pornire, impuls);
repeziș, s. n. (pantă, povîrniș);
repeziciune, s. f. (promtitudine);
repejune (
var. repegiune),
s. f. (
Mold., repezeală);
repejor (
var. repegior),
adv. (prompt, în grabă);
repega (
var. răpăga),
vb. (a aluneca, a cădea), este cu
repezi (›
repegiune) în aceeași relație ca
putregai cu
putrezi ›
putregiune sau
mucegai ‹
mucezi (de la un
lat. *rapĭcāre, după Pușcariu,
Conv. lit., XXXIX, 300; din
lat. *
rĕpĭcāre ‹
rĕpĕns, după Giuglea,
Dacor., IV, 381; din
lat. *rĕpĭgāre ‹
rĕpĕre, după Buescu,
R. Études roum., III, 168; legătura cu
mag. repegetni „a se crăpa”, sugerată de Scriban, nu e posibilă);
rapăg, s. n. (Banat, alunecuș, patinoar);
repeguș (
var. răpăguș),
s. n. (lunecuș; povîrniș);
repezină, s. f. (abis, tău, repeziș),
cf. Densusianu,
Rom., XXXVIII, 73. Din
rom. provine
săs. repezin, vb.repede (Dicționaru limbii românești, 1939)répede, V.
răpede.repede (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)répede1 adj. m. și
f.;
pl. m. și
f. répezirepede (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)répede2 adv.repede (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)répede3 s. f.,
g.-d. art. répezii; pl. répezirepede (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)repede a.
1. se zice de o mișcare impetuoasă și violentă:
apă repede; 2. alunecos:
loc repede la vale; 3. impetuos:
șuvoiu repede. [Lat. RAPIDUS]. ║ adv. foarte iute, deodată.
repede (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPÉDE, repezi, adj.,
adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune;
p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊
Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat,
f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (
Cicindela campestris).
2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată).
3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt.
4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp.
II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ îndată, imediat; deodată, brusc. ◊
Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere.
2. Devreme, de timpuriu; prea curând. —
Lat. rapidus, rapide.