repauzare - explicat in DEX

repauzare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPAUZÁRE, repauzări, s. f. Acțiunea de a (se) repauza și rezultatul ei. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzare (Dicționar de neologisme, 1986)
REPAUZÁRE s.f. Faptul de a repauza; odihnă, moarte. [< repauza].

repauzare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
repauzáre (-pa-u-) s. f., g.-d. art. repauzắrii; pl. repauzắri

repauzare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPAUZÁRE, repauzări, s. f. Acțiunea de a (se) repauza și rezultatul ei. [Pr.: -pa-u-] — V. repauza.