repauzà - explicat in DEX

repauza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

repauza (Dicționar de neologisme, 1986)
REPAUZÁ vb. I. 1. refl. A se odihni. 2. intr. (Liv.) A muri. [Cf. fr. reposer, it. riposare].

repauza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPAUZÁ vb. I. refl. a se odihni. II. intr. (rar) a muri. (< lat. repausare, fr. reposer)

repauza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] — Din lat. repausare.

repauzà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
repauzà v. a se odihni.