repatriere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPATRIÉRE, repatrieri, s. f. Acțiunea de
a (se) repatria și rezultatul ei. [
Pr.:
-tri-e-] –
V. repatria.repatriere (Dicționar de neologisme, 1986)REPATRIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pron.
-tri-e-. / <
repatria].
repatriere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)repatriére (-pa-tri-e-) s. f.,
g.-d. art. repatriérii; pl. repatriérirepatriere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPATRIÉRE, repatrieri, s. f. Acțiunea de
a (se) repatria și rezultatul ei. [
Pr.: -
tri-e-] —
V. repatria.