repatria (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPATRIÁ, repatriez, vb. I.
Refl. și
tranz. A se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită). [
Pr.:
-tri-a-] –
V. repatria.repatria (Dicționar de neologisme, 1986)REPATRIÁ vb. I. refl., tr. A reveni sau a readuce în patrie (după o lungă absență). [Pron.
-tri-a. / cf. lat.
repatriere, fr.
repatrier].
repatria (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPATRIÁ vb. refl., tr. a reveni, a aduce pe cineva în patrie, după o absență îndelungată. (< lat.
repatriare, fr.
repatrier)
repatria (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb.,
ind. prez. 3
repatriáză, 1
pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3
să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)repatria (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPATRIÁ, repatriez, vb. I.
Refl. și
tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [
Pr.: -
tri-a] —
V. repatria.