repartiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPARTÍȚIE, repartiții, s. f. Distribuire, împărțire, repartizare. – Din
fr. répartition.repartiție (Dicționar de neologisme, 1986)REPARTÍȚIE s.f. Repartizare, distribuire, împărțire. ♦ (
Concr.) Înscris prin care se repartizează o locuință. ♦ (
Ec.) Proces de repartizare a produselor între membrii societății, determinat de relațiile de producție din acea societate. [Gen.
-iei, var.
repartițiune s.f. / < fr.
répartition].
repartiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPARTÍȚIE s. f. repartizare, distribuire. ◊ înscris prin care se repartizează o locuință. ◊ (ec.) repartizare a bunurilor materiale și a forței de muncă în sociatate; (re)distribuire a produselor muncii, moment al reproducției care mijlocește legătura între producție și consum. (< fr.
répartition)
repartiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)repartíție (-ți-e) s. f.,
art. repartíția (-ți-a), g.-d. art. repartíției; pl. repartíții, art. repartíțiile (-ți-i-)repartiție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)REPARTÍȚIE (‹
fr.)
s. f. 1. Repartizare, distribuire, împărțire. ♦
Concr. Înscris prin care se atestă repartizarea a ceva.
2. (
EC. Pol.)
R. veniturilor = defalcarea venitului național, produsului intern brut sau altor indicatori de venituri pe grupe de destinatari sau pe factori de producție. În cazul
r., P.I.B. se formează din venitul brut din munca angajată (veniturile salariale brute și contribuțiile sociale) și venitul brut din activitatea de întreprinzător și din proprietate (chirii, dobânzi, dividende).
3. (
GEOGR.)
R. teritorială, distribuție în teritoriu a elementului analizat (
ex. a populației, a industriei) în cadrul unor unități naturale sau administrative.
repartiție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPARTÍȚIE, repartiții, s. f. Distribuire, împărțire, repartizare. — Din
fr. répartition.