repartizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPARTIZÁRE, repartizări, s. f. 1. Acțiunea de
a repartiza și rezultatul ei.
2. (În sintagmele)
Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de producție asupra costurilor produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate.
Repartizare a sarcinilor = precizare a obligațiilor profesionale pe persoane, secții, ateliere, sectoare etc. –
V. repartiza.repartizare (Dicționar de neologisme, 1986)REPARTIZÁRE s.f. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei; repartiție; (
spec.) înscris prin care este repartizat ceva. [<
repartiza].
repartizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)repartizáre s. f.,
g.-d. art. repartizắrii; pl. repartizắrirepartizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPARTIZÁRE, repartizări, s. f. 1. Acțiunea de
a repartiza și rezultatul ei.
2. (în sintagmele)
Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de producție asupra costurilor produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate. —
V. repartiza.