repartitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPARTITÓR, repartitoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. – Din
fr. répartiteur.repartitor (Dicționar de neologisme, 1986)REPARTITÓR s.n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. [< fr.
répartiteur].
repartitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPARTITÓR s. n. dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. (< fr.
répartiteur)
repartitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)repartitór (dispozitiv)
s. n.,
pl. repartitoárerepartitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPARTITÓR, repartitoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. — Din
fr. répartiteur.