reparațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPARAȚIÚNE s. f. v. reparație.reparațiune (Dicționar de neologisme, 1986)REPARAȚIÚNE s.f. v.
reparație.
reparațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*reparațiúne f. (lat.
reparatio, -ónis). Acțiunea de a repara. Modu de a repara.
A face reparațiune (saŭ
reparațiunĭ), a repara. Și
-áție.reparațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reparați(un)e f.
1. acțiunea de a repara și lucrul reparat;
2. fig. satisfacțiune pentru o ofensă:
reparațiune de onoare.reparațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPARAȚIÚNE s. f. v. reparație.