reparație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPARÁȚIE, reparații, s. f. 1. Ansamblu de operații efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, defectat, pentru a-l menține sau a-l readuce în starea normală de funcționare. ◊
Reparații capitale = înlocuirea sau refacerea completă a unor elemente principale ale utilajelor, agregatelor, clădirilor etc.,
Fig. supunerea organismului unor analize și tratamente generale în vederea restabilirii sănătății.
2. (
Jur.) Acoperire a unui prejudiciu de către persoana răspunzătoare de pricinuirea lui, despăgubire a unei pagube. ♦
Fig. Satisfacție pentru o ofensă. [
Var.:
reparațiúne s. f.] – Din
fr. réparation, lat. reparatio, -onis, germ. Reparation.reparație (Dicționar de neologisme, 1986)REPARÁȚIE s.f. 1. Procesul prin care se îndepărtează defectele unui lucru, ale unei piese.
2. (
Fig.) Satisfacție, despăgubire acordată cuiva pentru o ofensă, pentru o pagubă. [Gen.
-iei, var.
reparațiune s.f. / < fr.
réparation, cf. lat.
reparatio].
reparație (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPARÁȚIE s. f. 1. proces prin care se îndepărtează defectele unui lucru, ale unei piese; reparare. 2. (fig.) satisfacție, despăgubire acordată cuiva pentru o ofensă. (< fr.
réparation, lat.
reparatio, germ.
Reparation)
reparație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reparáție (-ți-e) s. f.,
art. reparáția (-ți-a), g.-d. art. reparáției; pl. reparáții, art. reparáțiile (-ți-i-)reparație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPARÁȚIE, reparații, s. f. 1. Ansamblu de operații efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, defectat, pentru a-l menține sau a-1 readuce în stare normală de funcționare. ◊ ^
Reparații capitale = înlocuirea sau refacerea completă a unor elemente principale ale utilajelor, agregatelor, clădirilor etc.;
fig. supunerea organismului unor analize și tratamente generale în vederea restabilirii sănătății.
2. (
Jur.) Acoperire a unui prejudiciu de către persoana răspunzătoare de pricinuirea lui, despăgubire a unei pagube.
Fig. Satisfacție pentru o ofensă. [
Var.:
reparațiúne s. f.] — Din
fr. réparation, lat. reparatio, -onis, germ. Reparation.