reparator - explicat in DEX

reparator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur.

reparator (Dicționar de neologisme, 1986)
REPARATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care repară; reparatoriu; (p. ext.) înviorător. [< fr. réparateur, cf. lat. reparator].

reparator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPARATÓR, -OÁRE adj. (și s.) care repară; reparatoriu. ◊ (jur.) care acoperă o pagubă. (< fr. réparateur)

reparator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reparatór¹ adj. m., pl. reparatóri; f. sg. și pl. reparatoáre

reparator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*reparatór² s. m., pl. reparatóri

reparator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează, întremează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. — Din fr. réparateur.