reparație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPARÁȚIE, reparații, s. f. 1. Ansamblu de operații efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, defectat, pentru a-l menține sau a-l readuce în starea normală de funcționare. ◊
Reparații capitale = înlocuirea sau refacerea completă a unor elemente principale ale utilajelor, agregatelor, clădirilor etc.,
Fig. supunerea organismului unor analize și tratamente generale în vederea restabilirii sănătății.
2. (
Jur.) Acoperire a unui prejudiciu de către persoana răspunzătoare de pricinuirea lui, despăgubire a unei pagube. ♦
Fig. Satisfacție pentru o ofensă. [
Var.:
reparațiúne s. f.] – Din
fr. réparation, lat. reparatio, -onis, germ. Reparation.