reparat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPARÁT1 s. n. Faptul de
a repara; reparare. –
V. repara.reparat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPARÁT2, -Ă, reparați, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindcă a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); recondiționat, (
pop.) dres
2 (
1).
2. Fig. Îndreptat, corectat. ♦ (
Jur.; despre stricăciuni, insulte etc.) Pentru care s-au plătit daune. –
V. repara.reparat (Dicționar de neologisme, 1986)REPARÁT s.n. Reparare. [<
repara].
reparat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reparát s. n.reparat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPARÁT1 s. n. Faptul de
a repara; reparare. —
V. repara.reparat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPARÁT2, -Ă, reparați, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindcă a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); recondiționat, (
pop.) dres
2 (
1).
2. Fig. îndreptat, corectat. ♦ (
Jur.; despre stricăciuni, insulte etc.) Pentru care s-au plătit daune. —
V. repara.