rentà - explicat in DEX

renta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

renta (Dicționar de neologisme, 1986)
RENTÁ vb. I. intr. A produce câștiguri; a aduce venit. ♦ (Fam.) A merita osteneală; a fi util. [P.i. 3 -tează. / < fr. renter].

renta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RENTÁ vb. intr. a produce câștig; a aduce venit. ◊ (fam.) a merita osteneala. (< fr. renter)

renta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rentá (a ~) vb., ind. prez. 3 renteáză

renta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. — Din fr. renter.

rentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rentà v. a da o rentă, un venit.