renovator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din
fr. rénovateur.renovator (Dicționar de neologisme, 1986)RENOVATÓR, -OÁRE adj. Care renovează. //
s.m. și f. Luptător pentru prefaceri, pentru progres; înnoitor. [Cf. fr.
rénovateur, lat.
renovator].
renovator (Marele dicționar de neologisme, 2000)RENOVATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care militează pentru prefaceri, pentru progres; înnoitor. (< fr.
rénovateur)
renovator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)renovatór adj. m.,
pl. renovatóri; f. sg. și
pl. renovatoárerenovator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)renovator m. cel ce renovează.
renovator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. — Din
fr. rénovateur.