renovare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice, parțiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (mașini, clădiri, instalații etc.), fără a-i schimba în esență destinația, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienei sau al esteticii; renovație. ♦
Fig. Înnoire, schimbare. –
V. renova.renovare (Dicționar de neologisme, 1986)RENOVÁRE s.f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; înnoire; renovație. [<
renova].
renovare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)renováre s. f.,
g.-d. art. renovắrii; pl. renovắrirenovare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de
a renova și rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice, parțiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (mașini, clădiri, instalații etc.), fără a-i schimba în esență destinația, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienii sau al esteticii; renovație. ♦
Fig. Înnoire, schimbare. —
V. renova.