renitent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (
Med.) Care prezintă renitență. – Din
fr. renitent.renitent (Dicționar de neologisme, 1986)RENITÉNT, -Ă adj. Care prezintă renitență. [< fr.
rénitent, cf. lat.
renitens].
renitent (Marele dicționar de neologisme, 2000)RENITÉNT, -Ă adj. care prezintă renitență. (< fr.
rénitent, lat.
renitens)
renitent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (
Med.) Care prezintă renitență. — Din
fr. rénitent.