renie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÉNIE, renii, s. f. Porțiune joasă și convexă din meandrul unui râu, acoperită de nisipuri și de prundișuri, reprezentând zona de acumulare a aluviunilor. – Din
ucr. dial. rjien.renie (Dicționaru limbii românești, 1939)rénie f. (vsl.
rĭenĭ, renĭ, rut.
rinĭ, plajă. Cp. și Dac. 1, 212).
Dun. Rar. Plajă, splaĭ, mal nisipos neted. V.
obrejă.renie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rénie (teren)
(-ni-e) s. f.,
art. rénia (-ni-a), g.-d. art. réniei; pl. rénii, art. réniile (-ni-i-)renie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)renie f. plajă, marginea mării cu fundul puțin adânc. [Rus. RENIIE, (rut. RIN), plajă].
renie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÉNIE, renii, s. f. Porțiune joasă și convexă din meandrul unui râu, acoperită de nisipuri și de prundișuri, reprezentând zona de acumulare a aluviunilor. — Din
ucr. dial. rjien.