renghĭ - explicat in DEX

renghi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RENGHI, renghiuri, s. n. (În expr.) A juca (cuiva) renghiul (sau un renghi) = a păcăli (pe cineva), a face (cuiva) o farsă. – Din tc. renç „suferință, durere”.

renghi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
rénghi (rénghiuri), s. n. – 1. Farsă, bufonadă. – 2. Mișcare greșită, festă. – Var. renchi. Mr. renghia. Tc. (per.) rengy (Șeineanu, II, 301; Lokotsch 1700), cf. ngr. ῥέγϰι, sb. renk.

renghi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
renghi s. n., pl. rénghiuri

renghi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RENGHI, renghiuri, s. n. (în expr.) A juca (cuiva) renghiul (sau un renghi) = a păcăli (pe cineva), a face (cuiva) o farsă. — Din tc. renç „suferință, durere”.

renghĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
renghĭ și (rar) renchĭ n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] renk, reng, coloare [!], reng etmek, a înșela). Păcăleală, festă, farsă: a juca cuĭva un renghĭ.