renghi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RENGHI, renghiuri, s. n. (În
expr.)
A juca (cuiva)
renghiul (sau
un renghi) = a păcăli (pe cineva), a face (cuiva) o farsă. – Din
tc. renç „suferință, durere”.
renghi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rénghi (rénghiuri), s. n. –
1. Farsă, bufonadă. –
2. Mișcare greșită, festă. –
Var. renchi. Mr. renghia. Tc. (
per.)
rengy (Șeineanu, II, 301; Lokotsch 1700),
cf. ngr. ῥέγϰι,
sb. renk.renghi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)renghi s. n.,
pl. rénghiurirenghi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RENGHI, renghiuri, s. n. (în
expr.)
A juca (cuiva)
renghiul (sau
un renghi) = a păcăli (pe cineva), a face (cuiva) o farsă. — Din
tc. renç „suferință, durere”.
renghĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)renghĭ și (rar)
renchĭ n., pl.
urĭ (turc. [d. pers.]
renk, reng, coloare [!],
reng etmek, a înșela). Păcăleală, festă, farsă:
a juca cuĭva un renghĭ.