rejet - explicat in DEX

rejet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REJÉT, rejeturi, s. n. (Livr.) Respingere. ♦ (Geol.) Denivelare produsă de o falie. – Din fr. rejet.

rejet (Dicționar de neologisme, 1986)
REJÉT s.n. (Franțuzism) 1. Respingere. ♦ (Geol.) Denivelare produsă de o falie. 2. Ingambament. [< fr. rejet].

rejet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REJÉT s. n. 1. respingere. 2. denivelare produsă de o falie. 2. ingambament. (< fr. rejet)

rejet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rejét (livr.) s. n., pl. rejéturi

rejet (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REJÉT (‹ fr.) s. n. 1. Procedeu poetic asemănător ingambamentului, constând în trecerea unui cuvânt, care aparține sintactic unui emistih, în emistihul următor. V. ingambement. 2. (MED.) v. Respingere.

rejet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REJÉT, rejeturi, s. n. 1. (Livr.) Respingere. 2. (Geol.) Denivelare produsă de o falie. 3. Ingambament. — Din fr. rejet.