reiterativ - explicat in DEX

reiterativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REITERATÍV, -Ă, reiterativi, -e, adj. Refăcut, repetat. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitératif.

reiterativ (Dicționar de neologisme, 1986)
REITERATÍV, -Ă adj. Refăcut, repetat. [Pl. -vi, -ve. / < fr. réitératif].

reiterativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REITERATÍV, -Ă adj. repetat. (< fr. réitératif)

reiterativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reiteratív (re-i-) adj. m., pl. reiteratívi; f. reiteratívă, pl. reiteratíve

reiterativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REITERATÍV, -Ă, reiterativi, -e, adj. Refăcut, repetat. [Pr.: re-i-] — Din fr. réiteratif.