reinstaura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I.
Tranz. A instaura din nou. [
Pr.:
-sta-u-] – Din
fr. réinstaurer.reinstaura (Dicționar de neologisme, 1986)REINSTAURÁ vb. I. tr. A instaura din nou, a reintrona. [Cf. fr.
réinstaurer].
reinstaura (Marele dicționar de neologisme, 2000)REINSTAURÁ vb. tr. a instaura din nou, a reîntrona. (< fr.
réinstaurer)
reinstaura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb.,
ind. prez. 3
reinstaureázăreinstaura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I.
Tranz. A instaura din nou. [
Pr.: -
sta-u-] — Din
fr. réinstaurer.