reinserție (Dicționar de neologisme, 1986)REINSÉRȚIE s.f. Fixare în același loc a unei porțiuni dintr-un țesut care a fost detașată. [Gen.
-iei. / cf. fr.
réinsertion].
reinserție (Marele dicționar de neologisme, 2000)REINSÉRȚIE s. f. 1. fixare în același loc a unei porțiuni detașate dintr-un țesut. 2. reîntoarcere a unui deținut, a unui prizonier, a unui deficient în societate, într-o activitate productivă. (< fr.
réinsertion)
reinserție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*reinsérție (-ți-e) s. f.,
art. reinsérția, g.-d. reinsérții, art. reinsérțieireinserție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)REINSÉRȚIE s. f. Reintroducerea unei persoane în fostul său mediu familial, social și profesional. Implică o serie de acțiuni educative, eventual psihoterapie, în cazul persoanelor care prezintă tulburări de comportament.
reinserție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REINSÉRȚIE s. f. 1. Fixare în același loc a unei porțiuni detașate dintr-un țesut.
2. Reîntoarcere a unui deținut, a unui prizonier etc. în societate, într-o activitate productivă. — Din
fr. réinsertion.