reieși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REIEȘÍ, pers. 3
reiése, vb. IV.
Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. [
Pr.:
re-ie-] –
Re1- + ieși (după
fr. ressortir).
reieși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reieșí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. reiése, imperf. 3
sg. reieșeá; conj. prez. 3
să reiásăreieși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REIEȘÍ, pers 3
reiese, vb. IV.
Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. —
Pref. re- +
ieși (după
fr. réssortir).
reieșì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reieșì v. a rezulta:
reiese de aci. [După fr.
ressortir].