registrator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și
f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din
germ. Registrator, it. registratore.registrator (Dicționar de neologisme, 1986)REGISTRATÓR, -OÁRE s.m. și f. Înregistrator. [Cf. lat.
registrator, it.
registratore, germ.
Registrator, fr.
régistrateur].
registrator (Dicționaru limbii românești, 1939)*registratór m. (rus. germ.
registátor [!], it.
registratóre). Înregistrator, acela care înregistrează.
registrator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)registratór s. m.,
pl. registratóriregistrator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)registrator m. cel ce înregistrează.
registrator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și
f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. — Din
germ. Registrator, it. registratore.