regionare - explicat in DEX

regionare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REGIONÁRE, regjonări, s. f. Împărțire a unui teritoriu în zone sau în regiuni cu condiții climaterice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climaterici. [Pr.: -gi-o-] – Cf. regiune.

regionare (Dicționar de neologisme, 1986)
REGIONÁRE s.f. Împărțire a unui teritoriu în regiuni, în zone. [Pron. -gi-o-. / et. incertă].

regionare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REGIONÁRE s. f. împărțire a unui teritoriu în entități cu anumite particularități (climaterice, hidrologice etc.) relativ omogene. (< regiune + -ona)

regionare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REGIONÁRE (‹ regiune) s. f. (GEOGR.) R. climatică = împărțire a unui teritoriu în regiuni cu condiții climatice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climatici. R. fizico-geografică = împărțire a unui teritoriu în regiuni naturale, caracterizate printr-o fizionomie proprie, prin anumite particularități ale elementelor componente, printr-o dinamică internă proprie și printr-un anumit grad de utilizare de către societatea omenească. R. hidrologică = împărțire a unui teritoriu în unități cu particularități hidrologice proprii (sub aspectul regimului hidrologic), pe baza analizei detaliate a regimului nivelurilor, a debitelor etc.

regionare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
regionáre (-gi-o-) s. f., g.-d. art. regionắrii; pl. regionắri

regionare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REGIONÁRE, regionări, s. f. Împărțire a unui teritoriu în zone sau în regiuni cu condiții climaterice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climaterici. [Pr.: -gi-o-] — Cf. r e g i u n e.