regiment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGIMÉNT, regimente, s. n. Unitate militară de bază mai mică decât brigada, compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.) ♦ Oamenii care fac parte dintr-o astfel de unitate. [
Var.: (
înv.)
reghimént s. n.] – Din
fr. régiment, germ. Regiment.regiment (Dicționar de neologisme, 1986)REGIMÉNT s.n. Unitate militară compusă din mai multe batalioane, divizioane, escadrile etc. [Pl.
-te, -turi. / < fr.
régiment, cf. germ.
Regiment].
regiment (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGIMÉNT s. n. unitate militară din mai multe batalioane, divizionare, escadrile etc. (< fr.
régiment, germ.
Regiment)
regiment (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)regimént (regiménte), s. n. – Unitate armată. –
Var. reghiment. Fr. régiment, var. din
germ. Regiment. –
Der. regimentar, adj. (al regimentului), din
fr. régimentaire; reimentar, s. m. (
înv., comandant de regiment), din
pol. regimentarz (Tiktin);
înregimenta, vb. (a se înrola, a recruta), din
fr. enregimenter.regiment (Dicționaru limbii românești, 1939)*regimént n., pl.
e (lat.
regimentum = régimen, guvernare, regim). Trupă de soldațĭ compusă din 2-4 batalioane la infanterie, din 3-6 escadroane la cavalerie și din 4-6 bateriĭ la artilerie.
Fig. Mare mulțime:
un regiment de calicĭ. – Și
reghi- (după germ.). Cp. cu
gheneral [!]. V.
orta și
polc.regiment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)regimént s. n.,
pl. regiménteregiment (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)regiment n.
1. corp de soldați compus din 3 batalioane (infanterie) sau din 4 — 6 escadroane (cavalerie);
2. fig. număr mare, mulțime.
regiment (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGIMÉNT, regimente, s. n. Unitate militară de bază mai mică decât brigada, compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.). ♦ Totalitatea militarilor care fac parte dintr-o astfel de unitate. [
Var.: (
înv.)
reghimént s. n.] — Din
fr. régiment, germ. Regiment.